Intreprinderea de stocare se misca de la tera la peta, dar ce inseamna acesti termeni?
Acum ceva timp cativa MB erau considerati o cantitate destul de mare de spatiu de stocare pe disc. Cine isi poate aminti discheta de 1,44 MB?
In prezent, vorbim de obicei in gigabyte sau chiar terabyte pentru hard disk dar si pentru procesarea componentelor instalate in majoritatea dispozitivelor de consum si de afaceri. Dar un petabyte este cu totul alta poveste.
Dimensiunea capacitatii de stocare pe hard disk sau pe un dispozitiv este esentiala pentru functia si valoarea acestuia, indiferent daca este instalata fizic sau accesibila prin cloud. Sigur, cloud-ul poate oferi, teoretic, un spatiu nelimitat, dar serverele locale si infrastructura fizica interna au limite si au nevoie de o cantitate finita de spatiu pentru a stoca fisierele unei organizatii.
Termeni precum megabyte, gigabyte si terabyte sunt acum folositi zilnic in lumea calculatoarelor pentru a descrie hard drive-urile sau dispozitivele disponibile in comert dar modulul in care sunt privite aceste unitati s-a schimbat drastic. Astazi, orice spatiu mai mic decat un terabyte pentru hard disk extern inseamna destul de putin, dar acum cinci ani ar fi fost considerat fenomenal.
Depozitarea este un aspect al tehnologiei cu o rata de imbunatatire rapida, si, spre deosebire de alte componente cum ar fi bateriile, care, de-a lungul anilor, nu s-au schimbat foarte mult , poate parea destul de greu de urmarit. Am intrat acum in epoca petabyte?
Mega, giga, tera … care este diferenta?
Fiecare masura de stocare este alcatuita din octeti si fiecare octet are 8 biti, bitul fiind cea mai mica unitate. Dupa octet urmeaza kilobyte, urmat de megabyte, gigabyte, terabyte, petabyte, exabyte si zettabyte si yottabyte.
Pentru a converti de la o valoare inferioara la o valoare mai mare, regula este sa multiplicati numarul cu 1.024 – deci 1 terabyte este acelasi cu 1.024 GB.
De exemplu: 1 GB = 1.024 MB = 1.048.576 KB = 1.073.741.824 B.
Ar putea sa para ciudat daca ti sa spus intotdeauna ca un kilobyte are o mie de octeti si un megabyte are o mie de kilobytes. Confuzia se datoreaza in parte utilizarii sistemelor binare in computere in loc de cele zecimale – 1.000 ar fi 1111101000 in binar, ceea ce nu este o dimensiune convenabila pentru o metrica de stocare.
Utilizarea “kilo” poate induce, de asemenea, in eroare, avand in vedere ca un kilometru are 1.000 de metri, nu 1.024. De fapt, in 1998, Comisia Electrotehnica Internationala a introdus noi prefixe standardizate, “kibibytes” in loc de kilobytes si “mebibytes” in loc de megabytes… dar acestea au fost niciodata utilizate la scara larga.
Iata o comparatie intre diferitele marimi:
Varsta petabyte-ului
Cu TB, actualmente cea mai obisnuita dimensiune a capacitatii pentru hard-disk-uri, am ajuns la stadiul in care majoritatea PC-urilor si laptop-urilor au mult mai mult spatiu decat ar avea nevoie utilizatorul mediu. De exemplu, un singur terabyte este comparabil cu aproape 1.500 de CD-uri, ceea ce inseamna ca ati putea stoca 130.000 de fotografii digitale pe un singur hard disk – si majoritatea dispozitivelor vin cu spatii de stocare mai mari de un TB.
Petabyte este acum urmatoarea dimensiune pentru stocarea datelor pe computer. Totusi, este putin probabil sa fie folosita pentru PC-uri prea curand. Petabyte-ul este util in mediul de afaceri, unde, in unele cazuri, poate fi folosit chiar exabyte-ul.
Un petabyte inseamna multe date. De fapt, cele peste 10 miliarde de fotografii existente pe Facebook au 1,5 petabytes in valoare de date. De asemenea, ar fi nevoie de un recorder video HD care ruleaza 24 de ore din 24 timp de 7 ani si jumatate pentru a umple un hard disk de 1 PB.
